vineri, 30 aprilie 2010

Bucuresti- Lipscani


Pentru ca pe Lipscani poti face orice! Poti sa mergi sa mananci, sa bei, poti sa mergi la teatru, poti sa iti cumperi haine, pantofi, poti sa te duci la banca, la cec, la farmacie, sa iti faci unghiile, sa iti faci trusoul, sa cumperi bijuterii, antichitati, obiecte de arta, carti, muzica si telefoane mobile. Si toate astea pe o singura strada! Nu degeaba a fost centru comercial in vechime.Asta e imaginea de ansamblu. Daca te apleci putin peste detalii, observi... sa vedem ce anume:- locuri unde poti manca: in functie de preferinte, poti alege intre mancarica la pachet sau servita stand jos, la o masa. Exista 3 patiserii (inclusiv un Fornetti si un TipTop), un fast-food (Gregory's) si un restaurant (City Grill). Daca extindem putin dupa colt numaratoarea, ar mai fi si Gara Lipscani, unde se manaca si se bea. Ieftin si cuprinzator.

La capitolul baruri nu sta chiar grozav: Mes Amis (cam uitat de vreme si lume) si crama din Hanu cu Tei (fara sa punem la socoteala o carciuma tip taverna din zona blugilor si gecilor de piele turcesti)- apropo de blugi, magazine de imbracaminte si incaltaminte sunt berechet pe Lipscani: 19! Este adevarat (si nu e o intrebare de la Radio Erevan) ca sunt - cu 2-3 exceptii - de o calitate destul de indoielnica, dar cat de misto sunt blugii aia turcesti la vraf, nu?!

Multe magazine de textile, la metru. Daca vrei sa-ti faci palton, fusta, patura, perdele, covoras pentru sters picioarele sau haina de blana artificiala, gasesti 2-3 magazine foarte bine garnisite in domeniu. - si daca inca nu te tenteaza nimic de cumparat, banii stau bine la pastrare in una din cele trei banci: Tiriac, BNR si BCR.Dintre "unicatele" Lipscanilor va aducem aminte ca exista un hostel (Miorita), un magazin de produse sportive, un CEC, o "manichiurerie", o librarie, Teatrul de Revista, un magazin de muzica, un club de sport (Get Fit) si un centru Vodafone.

joi, 29 aprilie 2010

DRESDA




Dresda (în germană Dresden) este un oraş din Germania, capitala landului federal Saxonia (Sachsen), cu o populaţie de circa 500.000 de locuitori.Peisajul cultural-natural de pe malurile Elbei în Dresda a fost înscris în anul 2004 pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO.


OraşulDresda te întâmpină cu cele mai frumoase case şi grădini, flori şi arbori uriaşi, cu o atmosferă familiară, dulce şi calmă, ca din poveştile fraţilor Grimm. Străzile sunt largi, multe dintre ele pietruite, multe proaspăt refăcute, cu linii de tramvai şi troleibuz moderne, pe care vehiculele se deplasează rapid şi silentios. Traficul este calm, fără aglomeraţia caracteristică marilor oraşe. Parcările cu plată sunt destul de costisitoare şi folosite mai ales pentru opriri scurte. Daca te gândeşti să mergi în centrul oraşului pentru o plimbare sau pentru o vizită mai lungă, e bine să foloseşti transportul public: orarul este afişat şi respectat, astfel încât nu aştepţi mai mult de 10 minute între plecarea şi sosirea unui mijloc de transport. O zonă care te va încânta în Dresda este chiar centrul vechi, impresionant prin farmecul şi încărcătura istorică a locurilor, prin dimensiunea şi eleganţa clădirilor.


La Dresda, este un lucru obişnuit sa-ti petreci zilele de sărbatoare sau sfârşitul săptămânii cu vecinii şi prietenii, în grădina casei, la un grătar cu cârnaţi de Turingia şi un pahar de bere sau vin sau la o degustare de vinuri, însoţite de specialitatea casei, placintă-tartă cu prune sau cu mere, presărata cu migdale şi vanilie.Alege plimbarea pe străduţele în panta, unde sunt cârciumi cu prăvălia la stradă şi curţi interioare cu iederă, magazine de antichităţi şi aduce aşa, un pic cu Sighişoara – daca scoţi catedrala din peisaj şi strici puţin fatadele.Magazine, umbreluţe colorate, clopoţei de porţelan, aşa se poate rezuma atmosfera din Dresda.Cel mai mult îţi va plăcea la Darvas în casă unde sunt nişte copii minunaţi şi o colectie extraordinară de poze făcute de scriitor la Viscri, în nişte vremuri memoriale. La muzeul Erich Kästner, e o încăpere cu multe sertare, unde umbli de unul singur şi găseşti articole, cărţi şi scrisori, adica obiecte obişnuite pentru un muzeu al unui scriitor, însa ideea cu sertarele este originală.